1
Mai ești tu cum erai
Când te-ai întors?
Mai plângi tu cum plângeai
În rugăciune?

Mai urci tu culmile necazului
Cântând?
Și-n inimă aprins-ai
Un tăciune?

De dragoste, de milă, de iertare?
O, cum mai ești tu azi
Iubite frate?
Sau toate-s vraiște
Și de mult uitate
Sau aruncate-n colb de nepăsare?

2

La toate câte-au fost
Privește lung;
Și amintește-ți tot ce-a fost
În urmă
Cum Rob erai și-al răutății jug
Ți-'nfierase semnul său pe mână!

Azi, cine ești?
Un fiu de Tată Bun!
Un rob iertat!
O fiică preaiubită!
Deci, caută să te afunzi adânc
In Dragostea-i de cruce, infinită!
Numai acolo ai să vezi deplin
Al Milei tron, domnind pe veci!
Amin!

Biruințele lui David